Povestea churros

Crochetele mexicane, cunoscute în Mexic sub denumirea de churros, sunt un desert mexican în formă lunguiață cu marginile în formă de stea, prăjite la temperatură înaltă în ulei, astfel încât să rămână fragede la interior și crocante la exterior.

Originea churros este pierdută în negura timpului, fiind atestată inițial în sec. XIII într-o carte de bucate ‘Kitab al-Tabeekh’, unde preparatul ‘zalabiya’ este menționat pentru prima dată.

In sec. XV este cunoscut peste tot în lume, sub diverse denumiri:

Spania – churros,

Portugalia – farturas,

Armenia – moush abbak,

Azerbaijan – bamiye,

Persia – bamieh,

Turcia – tulumba/halka tatlisi,

Iugoslavia – tolumbe,

Maroc – tulumba/balah esham,

Iran – zalabiya,

Iordania – karabeej halab,

Egipt – zalabiya,

India – jalebi,

China – youtiao,

Taiwan – zalabiya,

Indonezia – cakue,

Mexic – churros.

In anul 1519, când marele explorator spaniol, Hernando Cortez, a ajuns în Mexic și a fost confundat de localnici ca descendent al lui Quetzalcoatl, zeul culturilor de cacao împăratul aztec i-a oferit lui Cortes o cupă de aur cu xocolatl – o băutură amară făcuta din boabe de cacao. Recunoscând ceva unic și prețios în băutură, Cortes s-a întors în Spania și a luat cu el o navă încărcată cu boabe de cacao și cunoașterea secretă a modului de a pregăti băutura de cacao exotică și îmbătătoare a aztecilor.

Regele spaniol, atât de impresionat de băutura de cacao a decretat-o imediat să fie rezervată exclusiv nobilimii. Pentru următorii 100 de ani, ciocolata a rămas un secret păzit al aristocrației spaniole păstrat de călugării spanioli care au îndulcit și rafinat rețeta aztecă de cacao pentru a crea o băutura exotica nouă, ciocolata caldă.

Anterior în Spania erau consumate simple sau cu scorțișoară și zahăr, întoarsa din Mexic churros au început sa fie consumate de nobili cu ciocolată caldă devenind o delicatesă exclusivă.